ESCHERICHIA COLI ȘI CLOSTRIDIUM PERFRINGENS DE TIP C
Bacteriile Escherichia coli (E. coli) şi Clostridium perfringens (C. perfringens) tip C sunt doi dintre cei mai importanţi agenţi patogeni în dezvoltarea diareei neonatale a purceilor o cauză majoră de mortalitate înainte de înţărcare determinând pierderi economice semnificative pentru crescătorii de porci din întreaga lume.
Diareea neonatală a purceilor este o cauză majoră a mortalității înainte de înțărcare, cauzând pierderi economice semnificative pentru producătorii de porcine din întreaga lume. Bacteriile Escherichia coli (E. coli) și Clostridium perfringens (C. perfringens) de tip C sunt doi dintre cei mai importanți agenți patogeni pentru dezvoltarea diareii la purceii nou-născuți, care apar de obicei în prima săptămână de viață. Infecția cu ambii agenți patogeni poate produce enterită fatală, care se caracterizează clinic prin diaree, deshidratare, slăbiciune și, în cazuri severe, deces.
PUNCTE CHEIE
Infecţia combinată poate produce enterite fatale, mai ales la purceii nounăscuţi.
E. coli: o cauză majoră de diaree, septicemie şi mortalitate la tineretul înţărcat.
Există multe tipuri diferite de E. coli, dar diareea neonatală este determinată de tulpinile enterotoxigenice (ETEC).
Există mai multe tulpini de C. perfringens tip C: pot produce de la o diaree uşoară până la o enterită hemoragică acută.
ASPECTE CHEIE
În timp ce E. coli și C. perfringens de tip C cauzează enterite fatale, în special la purceii nou-născuți, E. coli continuă să fie o cauză majoră a diareii, septicemiei și mortalității post-înțărcare la purcei înțărcați recent.
Tulpinile enterotoxigenice de E. coli (ETEC) au două tipuri de factori de virulență, fimbrii și enterotoxine, ambele fiind esențiale pentru apariția bolii. Prin urmare, orice vaccin ar trebui să protejeze împotriva ambilor factori pentru a fi cu adevărat protector.
Există mai multe tulpini de C. perfringens de tip C care pot produce orice, de la diaree de nivel scăzut la orice vârstă până la înțărcare, până la enterită hemoragică acută, care de obicei ucide purcelul în primele 24-48 de ore de viață.
IMPACT
Tulburările enterice la purcei sunt responsabile de pierderi economice semnificative, în principal din cauza reducerii greutății în timpul înțărcării și a creșterii ratelor de mortalitate și a costurilor de producție. Diareea neonatală este adesea endemică, dar poate apărea și sub formă de focare cu morbiditate și mortalitate ridicate.
- Morbiditatea medie a diareii neonatale este de 30-40%, dar poate ajunge până la 80% în unele efective de animale, iar mortalitatea poate ajunge la 70% în loturile de purcei afectați.
- În studiile efectuate în Suedia și Danemarca, s-a estimat că diareea este responsabilă pentru:
o 5–24% din totalul mortalității înainte de înțărcare,
o O reducere a creșterii medii zilnice în greutate cu 8-14 g/zi în prima săptămână de viață.
Costurile cauzate de diareea neonatală pot varia considerabil în funcție de gravitatea bolii:
- Folosind datele de producție din anul 2010, costurile estimate pentru efectivele suedeze afectate de diaree neonatală cu o mortalitate de 10% au fost de până la 134 EUR per scroafă pe an.
IMPACT ENORM
Costurile cauzate de diareea neonatală pot varia considerabil în
funcţie de severitatea bolii.
Costurile estimate pentru efectivele afectate de diareea neonatală
cu o mortalitate de 10%.
134€ per scroafă per an (Suedia)
PREZENTARE CLINICĂ
Epidemiile de diaree neonatală apar mai frecvent la purceii proveniti de la scrofite sau de la scroafele nou achiziționate. Debutul diareii este rar la porcii cu vârsta mai mare de o săptămână, iar cele mai frecvente semne clinice observate includ scaune apoase până la păstoase, letargie și deshidratare. Porcii afectați pot să moară sau să se recupereze fără pierderea ulterioară in greutate după 3-6 zile sau să prezinte o întârziere în creștere.
Deși boala enterică cauzată de E. coli și C. perfringens de tip C poate fi clinic imperceptibilă, iar ambii agenți patogeni trebuie să fie incluși întotdeauna în diagnosticul diferențial, există câteva caracteristici clinice care pot ajuta la diferențierea celor două infecții bacteriene.
Puncte cheie pentru recunoașterea diareii neonatale cauzate de E. coli:
- Poate apărea la purceii cu vârsta de 2 ore și până la perioada de după înțărcare, dar apare cel mai frecvent la purceii cu vârsta cuprinsă între 1 și 4 zile.
- Diaree cu consistență apoasă până la cremoasă, cu miros specific și adesea de culoare albă până la galbenă.
- Deshidratare progresivă asociată cu mortalitatea purceilor.
- Stomac dilatat, de obicei plin cu lapte coagulat.
- Intestin subțire dilatat, ușor edematos și înroșit, cu lichid gălbui, ușor mucoid.
Puncte cheie pentru recunoașterea diareei neonatale cauzate de C. perfringens de tip C:
- Cele mai multe focare sunt acute și apar la purcei cu vârsta mai mică de o săptămână.
- Mortalitatea este constant ridicată la porcii afectați clinic și poate apărea chiar înainte ca purcelul să dezvolte diaree.
- Diaree cu sânge în cazuri acute.
- Enterită necrotică hemoragică, cu hemoragie intestinală care afectează intestinul subțire, de obicei jejunul și ileonul.
- Lichid cu sânge în cavitatea abdominală (ascită hemoragică).
DIAGNOSTIC
Diagnosticul diareii neonatale include combinația diferitelor proceduri de diagnostic, dar necropsia și transmiterea probelor la un laborator de diagnostic sunt necesare pentru a confirma agentul/agenții patogeni/i implicat/implicați. Cel puțin trei factori importanți trebuie luați în considerare pentru un diagnostic adecvat:
1
PREZENTAREA CLINICĂ a bolii. Vârsta la debut, % de animale afectate, mortalitatea, semnele clinice și istoricul fermei pot ajuta la stabilirea unui diagnostic prezumtiv.
2
EVALUAREA BRUTĂ a leziunilor intestinale. Leziunile intestinale brute pot fi foarte sugestive pentru etiologii specifice. Din acest motiv, necropsia ajută medicul veterinar în alegerea examinării ulterioare de laborator.
…3
……TESTE DE LABORATOR.
/…/Diagnosticul definitiv necesită
/…/combinarea mai multor
/…/investigații, inclusiv:
- Bacteriologic din conținutul intestinal. Se recomandă cultura bacteriană pentru a confirma un diagnostic final și pentru a izola antigenul responsabil de boală.
- Tipizarea antigenului de obicei prin teste PCR. Identificarea factorilor de virulență în bacteria izolată este crucială pentru a stabili rolul acesteia în problema clinică observată.
- Histopatologic. Evaluarea rezultatelor obținute prin diagnostic de laborator se poate face numai ținând cont de observațiile patologice, deoarece detectarea agentilor patogeni nu justifică boala dacă nu sunt observate leziuni caracteristice în paralel.
CONTROL
Odată ce boala diareică a început, tratamentele includ adesea antibiotice și terapie de susținere a purceilor. Cu toate acestea, impactul bolii poate fi redus în mare măsură prin eliminarea factorilor de stres predispozanți și prin stabilirea de programe de preventie și control care constau în:
ADMINISTRAREA DE COLOSTRU ȘI LAPTE adecvată la purceii nou-născuți pentru a preveni multiplicarea organismelor potențial patogene în peretele intestinal și provocarea diareii.
Imunizarea activă prin VACCINARE, deoarece severitatea diareii neonatale depinde de titrurile de anticorpi din laptele scroafei.
IGIENIZAREA ridicată a MEDIULUI, inclusiv protocoale de curățare, dezinfectare și uscare a încăperilor de fătare între loturi pentru a reduce încărcătura de agenți patogeni prezenți în mediu.
CONFIGURAREA ADECVATĂ A ÎNCĂPERILOR DE FĂTARE cu sisteme funcționale de căldură pentru a preveni răcirea purceilor sau fluctuații mari de temperatură în interiorul halei.
Măsuri de BIOSECURITATE INTERNĂ adecvate pentru a preveni răspândirea diareii, cum ar fi dezinfectarea cizmelor la trecerea dintr-o încăpere în alta, evitarea pășirii în boxe, schimbarea mănușilor după manipularea unor așternuturi cu diaree, igienizarea dispozitivelor de procesare a purceilor, etc.
Cum poate ajuta vaccinarea scroafei împotriva E. coli și C. perfringens de tip C?
Vaccinarea scroafelor protejează porcii prin intermediul anticorpilor derivați maternal prezenți în colostrul scroafelor vaccinate. Prin urmare este esențial pentru purceii nou-născuți să consume în timp util o cantitate adecvată de colostru și lapte pentru a fi protejați.
- Incidența mai scăzută a diareii neonatale.
- Severitatea mai scăzută a diareii neonatale.
- Reducerea ratei mortalității înainte de înțărcare.
- Creștere medie zilnică în greutate sporită și omogenitate îmbunătățită a lotului de purcei.
- Utilizarea redusă a antibioticelor în efectivele de reproducție.
Niciun efectiv, indiferent de starea de sănătate, nu este ferit de infecția cu E. coli și C. perfringens de tip C și, prin urmare, eradicarea nu este posibilă sau este foarte puțin probabilă.
CUM SĂ CONTRACARAȚI BOALA
FII MEREU INFORMAT
Dacă doriți să fiți la curent cu noutăți despre afecțiuni și despre produsele noastre, vă rugăm să vă înregistrați.
CURIOZITĂȚI
Dintre toate tipurile de bacterii, Clostridia produce cel mai mare număr de toxine. Dintre acestea, C. perfringens este principalul producător de toxine și este, de asemenea, cel mai răspândit, deoarece face parte din microbiota animalelor și a oamenilor și se găsește și în sol. În plus, clostridia poate produce spori, care sunt foarte rezistenți la condițiile de mediu.
Peste tot în lume, E. coli este o cauză importantă a unei game largi de boli la porci, inclusiv diaree neonatală, diaree post-înțărcare, edem, septicemie, poliserozită, mastită coliformă și infecții ale tractului urinar.
Anumite tulpini zoonotice de E. coli pot fi prezente sporadic în intestinul și materiile fecale ale porcilor normali. Acestea pot provoca diaree cu sânge, colită hemoragică și/sau sindrom uremic hemolitic la oamenii infectați prin alimente sau apa contaminate de materiile fecale provenite de la animale.
LECTURI RECOMANDATE
- Francis D. H., Enterotoxigenic Escherichia coli infection in pigs and its diagnosis, „J Swine Health Prod.” 2002; 10(4), pp. 171-175.
- Kongsted H., Stege H., Toft N., Nielsen J. P., The effect of new neonatal porcine Diarrhoea syndrome (NNPDS) on average daily gain and mortality in 4 Danish pig herds, „BMC Vet Res.” 2014; 10(1), p. 90.
- Luppi A., Swine enteric colibacillosis: diagnosis, therapy and antimicrobial resistance, „Porcine Health Manag.” 2017; 3, p. 16.
- Posthaus H., Kittl S., Tarek B., Bruggisser J., Clostridium perfringens type C necrotic enteritis in pigs: diagnosis, pathogenesis, and prevention, „J Vet Diagn Invest.” 2020; 32(2), pp. 203-212.
- Sjölund M., Zoric M., Wallgren P., Financial impact of disease on pig production. Part III. Gastrointestinal disorders. Proceedings of 6th European symposium of porcine health management, Sorrento (Italy), 2014, p. 189.
Descărcați materialele de prezentare
RO-NON-210800002